Romania tara mea de glorii, tara mea de dor..
Vad atatea peisaje frumoase, aud murmurul pasarilor rare si ma bucur de fiecare moment ascuns in rutina lucrurilor simple.
Trec peste linistea zilnica, ma opresc si zareasc o societate amortita.
Da stiu ca multi vorbesc si faptele lipsesc. Oare asa sa fie? Faptul ca realizezi care este simtomul unei stari, inseamna ca ai rezolvat jumatate din situatia ce o aveai de rezolvat. Cel putin asa zic psihologii. Acestia mai zic ca dupa ce ai facut acest lucru, doar atunci poti sa tratezi adevarata problema.
Si atunci, de ce stau romanii atat de adormiti?
Cand se vom intelege ca "lasa ma ca nu conteaza pregatirea, ne descurcam noi si fara oameni competenti.
Traim intr-o Romanie in care totul este permis si in care "smecherii" traiesc pe spinarea oamenilor simplii.
Ce este mai uimitor, presiunea sociala nu exista.
Condorm conceptului " nu te pii contra vantului ca te uzi"
Oare asa sa fie?
Sau suntem atat de indoctrinati incat comunistii erau mici copii.
Poate ca trebuie sa mai treaca cateva generatii, sau poate ca ar treb sa ne pii si impotriva nedreptatiilor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu